fără ilău

pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet
să nu scârție ușa ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind totuși ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet
să nu scârție ușa ,
să nu fiu pedepsit ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu picioarele țineam pământul ,
cu mâinile ridicate în sus
țineam să nu mi se răstoarne credința
și pentru de-a nu fi pedepsit
de după ușă am auzit ;
cu lacrimi să dezboțesc acel țipăt ...
țipătul dezboțit era cheia ușii ...