Fructul timpului rămâne pe pământul mușcat și aruncat sub poalele ierbilor a căror flori cu miresme mișcătoare își întind pistilele până la cleampa de la ușa veșniciei , de parcă vrând să se lingușească de-a intra prin lacăt dincolo să-și scuture polenul ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu