mustoasă lumină curge
ca să se ascundă sub palida frunză
și să se acopere cu fumul ,
și sub cap focul să-și pună ,
pentru ca urechea să nu-i fie surdă și nelipită de umbră ...
din călcâi vântul suflă prin fluier ,
cu o mână pipăie nourii ,
iar cu dreapta mângâie sânii ...
crucea anotimpurilor nu încape pe pânză ,
căci sângele curge din ploaie ,
iar mâinile tremurătoare cuprind raze de soare ...
nourul plânge sub aripi
de-l face firesc pe înger să gâdele cântul ...
înaintea morții frânează doar numai o lume ...
hârtia e spinul
și se îngrașă afeorisită sub mâna cu cuvinte
care frământă o frunte ...
în câine nu-i suspin și nici pace ,
în lătrat e un strigăt ,
iar strigătu-i lăcata
care închide gura anului
și deschide câteva clipe
ca prin noapte să străbată puțină lumină ...
oglindă cu chipul murdar
care aierul îl spală
și duhul îl schimbă ,
cântărind o picătură din plâns ,
adăugându-o la bucuria furtunii ,
căci din trup toți își beau plăcerea
și iertarea în stare de ebrietate
nu trage pe-acasă în suflet ...
suflet - capcană parfumată cu primejdii și soartă ,
care ne prinde-n bucurii
și ne scapă printre șoapte ,
printre ramuri de sărut liniștit ca o viață ,
zbuciumat ca o moarte
ce trăiește străpunsă prin goale morminte lipsite de suflete
și pline cu carne , sânge și miresme de oase ...
