... straniu pare a fi presimțirea de-a fi invitat ca ........ la spitalul psihiatric ... pentru mine vizitele sunt o deprindere ... , dar prezenta a fost prea deosebită ...
vă spun și de ce ...
... pe geamurile ferestrelor umede ploia zilei trecute lipise niște aprente ale trupului nemișcat de pe patul spitalului...
...neberberit , paralizat , privea prin geamul cu gratii cu gândul adâncit în numărătoarea inversată a vârstei sale...
... își căuta amintirea ! ... și o vedea pe nevastă-sa tânără , zburdalnică și plină în burtă și pe față de viață.În mijlocul ogrăzii se învârtea într-un dans nebun , lăsându-se pe spate , ba să cadă , parcă să nu se mai ridice , parcă să plece și să nu se mai întoarcă ...în cea zi s-a legat mintea cu o funie și în ziua nașterei a terminat scrânciobul ...
(original scrânciob ! -- legănarea sufletului în trup pe un ștreang ... din câlți ... )
... printre lacrimi văzu cum zborul se amesteca cu blestematul dans al morții soției sale , cu umbra de-a rămânea singur ... care trecea pe de-asupra lui zburând și neauzit , scârțiind în plânsul copilului ...
... se trezi la ”casa de nebuni”...
- ... bine ai venit, nebunule , acasă !
Un orb își căuta locul. Pipăia totul în cale. Când a dat de fața celui care mă invitase l-a întors pe acesta din trecutul nemilostiv în prezentul nebunilor.
Fața ghimpoasă a bărbatului era rece.Mâna dreaptă a orbului s-a oprit pe creștetul simțitor ca mormântul.Cu gura legată în neputința minței sale paralizatul vorbea cu orbul : ”...te-ai rătăcit iar în drumul tău ...dacă aș putea te-aș ajuta...îmi pare foarte rău...cei dimprejur sunt mai orbi decât tine ...dacă aș putea vorbi , orbule , să mă auzi ,te-aș îndruma măcar cum să ajungi la patul tău ...
orbul s-a aplecat la urechea lui și în gălăgia tuturor i-a șoptit la ureche: ” ... aici numai tu mă iubești ! ”
orbul a ridicat dreapta lui de pe creștet și s-a atins de inima bărbatului paralizat ...
unul din gașca celor gălăgioși de nebuni , aruncându-și privirea către dânși , a început să necheze și arăta cu degetul în direcția lor și striga : ” priviți ! orbul vorbește cu mutul ! a înnebunit orbul mai mult decât toți nebunii ... ! pe semne e cel mai nebun dintre noi toți ! vrea să ne întreacă și să fie primul nebun ! ha h ....!
- cum ? orbul vrea să ne fure toată nebunia noastră ? a întrebat unul ce îmbrăca un ciorap găurit pe robinetul din colț care permanent picura.
- deja a furat-o! striga altul.
- să-l judecăm ! unde-i procurorul ? a sărit un nebun în mijlocul salonului.
- la el acasă !
- de unde știi ?
- iată-l , ce nu vezi ? doarme pe patul lui ca de obicei cu plapuma peste cap !
- de ce ai intrat pe furiș în ograda procurorului ? ce te holbezi la fereastra lui ? pid....... , mergi și ca un om educat bate la ușa omului nebun !
- treziți-l încet ! să vină și judecătorul !
- judecător ești tu ! ce , iarăși ai uitat ?
- da! da! da!da! judecător sunt eu ...bine de mi-ai adus aminte ! de azi vei fi secretarul... imediat adu-mi mantia și ciocanul ! garda să-l aducă pe vinovat în centru ... încătușați ochii orbului!
- mai întâi de toate trebuie să-i luăm toată averea nebuniei și să o împărțim egal la toți ! a strigat unul doar cu un dinte înainte.
”procurorul” :
- fără multă discuție ! orbule , ai încălcat grosolan leagea ! cine ți-a permis dreptul să furi toată nebunia spitalului ....? aici toți suntem egali legalizați și avem toți dreptul la nebunie ! toți trebuie să fim egali ! pentru aceasta legea nebunilor te condamnă la moarte !
”judecătorul” :
- sunt de-acord , dar mai înainte de toate vreau să întreb obștea. ... este cineva doritor să-l apere ?
”procurorul”:
- dați-mi voie , d-le judecător , să lămuresc la toți nebunii că se cere un avocat nebun !
„judecătorul”:
- vă aduc aminte ! conform legii nebune cel care-i va ținea apărarea în folosul legii nebunilor , papucii orbului îi va aparține pentru totdeauna.Legea spune : ... condamnarea unui nebun pentru a fi efectuată perfect-corect politic ; nebunul la moarte condamnat trebuie să pășească degradat de nebunie , sărac și cu picioarele goale și paralele cu ... a ... lui ! ...ca să nu moară nebun , minte se bagă în cap cu picioarele celora ce-l judecă la moarte !
- să trăiți , d-le judecător! trăiască judecătorul nostru --- cel mai nebun judecător nebun al nebunilor !
- stop lingușeală ! repetă iarăși ce-ai zis la urmă !
- urare judecătorului ! ce altceva ? ce mă sperii ?
- repede repete ultimile cuvinte !
- ...cel mai nebun judecător nebun al nebunilor !
- întrebare către judecător ! cu adevărat sunteți cel mai nebun judecător nebun al nebunilor ?
- da ! după cum mă apreciază obștea , da !
- cine vă credeți personal ?
- tot acelaș ! sunt meritele mele personale ! altul ca mine nici nu există !
- declar o nouă judecată ! cum e posibil ca un judecător nebun al nebunilor să fie cel mai nebun printre nebuni ? înseamnă că din judecata nebunilor el nu s-a împărțit egal cu noi , cu toți nebunii , căci altfel el ar fi ca noi ,dar așa fur fiind de nebunie , a devinit cel mai nebun ,cel mai bogat în nebunie. Hoțul ! iată hoțul ! jos judecătorul ! jos !
- jos! jos! striga gloata nebună și extrem de ajitată.
au început să lovească fără milă cu pumnii și cu picioarele în orb și judecător... acești doi se tăvăleau în sânge pe podea sub călcâile nebune.
din ochii bărbatului paralizat curgeau șiroaie de lacrimi ...
cel cu un dinte s-a aplecat într-un genunchi în fața orbului și răgea lacom cu bătaie de joc :
- Eu! eu sunt avocatul tău ! bateți tare în orb numai să nu-i scoateți ochii că-i orb ! ha ... !
- vrei papuci ?! poftim primește ! a zis cel care imediat îl lovise cu piciorul peste gură și i-a dezbătut ultimul dinte.
... de durere a perdut graiul și s-a tolănit pe podea într-o parte. s-a ridicat de jos și a fugit la robinet...din fugă a aruncat ciorapul într-o parte fără să privească în urma lui... ciorapul ud de-a binelea a aterizat pe fața lăcrimată a paralizatului , acoperind un ochi și juma... de frunte.Se muncea să deschidă robiNETul , dar nu reușea....a tras din toate puterile și l-a zmuls cu totul ... L-a aruncat din mâini - dintre cele trei degete ... apa a țișnit până în tavan , apoi s-a liniștit în jumătate....de durere mușca apa .., clătindu-și gura plină cu sânge...toți uimiți de năvălirea ”ploii” s-au oprit de-a lovi în acei doi și priveau cum curgea apa pe podea în toate direcțiile.
”procurorul” s-a apropiat de ușa salonului zăvorâtă cu gratii..A început să bată cu picioarele în ea și striga ajutor :
- Potopul! Potopul ! Potopul ...
Ceilalți nebuni au sărit din apă sus și stăteau în picioare toți înghesuiți grămadă abia de încăpeau pe un pat.Zguduiau patul și strigau cu ”procurorul” într-un glas neoprit :
- Potopul! Potopul ! potopul ....
- Potopul! Potopul! Potopul!
....la răcnetele lor ......... :
- ....ce s-a întâmplat cu orbul și ”judecătorul” ...?
... și cine poate să tălmăcească ce s-a întâmplat .... ? a întrebat șeful de post.
- ”ProCURorul”! au strigat majoritatea din grămada de pe pat.
Toți cu degetul arătau unul după altul la ”procuror”. ”ProCURorul” din apă înghițea noduri.Se scărpina în cap și frământa mințile cu mâna.Șeful de post a apăsat vârful cauciucului în piept și aspru l-a întrebat :
- Cine i-a bătut ?
- Nimeni , a răspuns cel speriat.
- Dar pe acesta ?arăta întrebător cu cealaltă mână spre cel fără de ultimul dinte de lângă lavoar.
- ... acesta e marinarul !
- Cine?
- ...căpitanul ! El a lovit cu corabia în colțul acela și a spart apa. Orbul se plimba pe puntea din spate și în timpul ciocnirei a căzut în apă. Judecătorul a sărit în apă să-l salveze.Dintre noi nimeni nu știe să înnoate....Prea...prea...preasfințit....prea mare a fost potopul ! daaaaaaaaaaaaa.......!
- Ajunge ! Treceți fiecare la patul vostru ! Repede ! a strigat șeful de post cu cauciucul în mâna tremurândă.
cei de pe pat nici nu s-au clintit din loc.Șeful a început cu binișorul să vorbească în limba lor :
- Coborâți din corabie repejor ! Nu vă temeți ! Vă oferim fiecărui câte-o luntre ... Iată , aceasta este a ta ! Iată , asta-i a ta ! ...asta-i a ta ! ...asta-i a ta ...
Pe rând îi desprindeau câte unul și-i așeza pe fiecare în patul său... Au oprit scurgerea apei ... Servitoarea a strâns de pe podea toată apa amestecată cu sânge de orb și nebun. Pe cei doi zdrobiți i-au ridicat de jos ca pe țoale mârșave și i-au scos ... Au zăvorât gratiile ușii și au plecat. ”Marinarul” mergea din urma lor pe coridor și ținea gura astupată cu mâna . Își văicăra mersul și bolmogea ceva nedeslușit ...
Paralizatul în salonul lui privea prea-prea-încordat la ciorapul ud și puturos de pe fața lui , de parcă era ciorapul lui ...
La întoarcerea în salon cel fără dinți a anunțat tuturor că paralizatul din clipă în clipă va fi de cineva vizitat...
...adică de mine ...
...la eșirea din salon auzeam că cineva la etagele de mai sus țipa un horoscop :
- ... de vreți să săriți prezentul , povestiți cu amănuntul , nu ! dar cel puțin ce ați făcut în viitor ... nu stați înțepeniți la ochi ... meșteriți-vă cărări și printre morți !
