Precum nu există copilărie fără cel puțin un copil , tot așa nu există tăinuire fără minim o taină.
Puteți să vă întrebați : cui îi trebuesc limite? mai cu seamă astfel !? pentru ce ? ...
Și , pentru a afla răspunsul preferat , este chiar foarte sănătos să nu ne astâmpărăm în acest timp unde există mucegaiul tuturor problemelor. Din acest desiș neastâmpărător priviți prin ușa care se află între limita umbrelor noastre neastâmpărate și nelimita astâmpăratei lumini. Îndrăzniți cu toții și priviți căci prețul trecerei noastre spre lumină toți îl achităm cu aceeași măsură a greutății umbrelor noastre. Priviți și înțelegeți locul unde fiecare se va dezgoli de umbra sa și gol va trece dincolo având doar nădejdea și credința în iubirea desăvârșită că , deși nu e vrednic , totuși va dobândi haina luminii după mărinimiea inimii sale eliberată de sub jugul umbrelor. Aflați puntea și treceți deasupra gropii cu umbre și nu vă mirați de vârsta voastră atunci când vi se vor deschide larg ochii și veți vedea că în lumea materiei până și umbrele se vestejesc și mucegăiesc.
Se mărturisește că , după ce vor trece toate umbrele pe pământ , fiecare pământean va veni pe malul acestei gropi și mulți pentru ași dobândi deplina fericire a hainei sale luminoase își vor arde fiecare propria sa umbră cu focul conștiinței sale. Aici va fi rugul. Aici va fi popasul. Aici se va întocmi o universală inversare a umbrelor și a tuturor luminilor. Aici mulți vor dobândi eliberarea de umbre, de pete, de negru ... Aici mulți își vor da seama că pentru totdeauna au scuipat peste propriul chip al conștiinței . Aici peste această mulțime stinsă pentru totdeauna vor curge umbre fierbinți și pete lichifiate , și negru foc , și fum urât.
Voi nu vă temeți ! Deaceea vă păstoresc pe voi pe acestea meleaguri ca să pașteți numai lumină.
Și precum nu există lumină fără cel puțin o scânteie , tot așa nu există om fără minim o omenie. Deaceea omenia e asemenea luminii - fără umbră , fără pată , fără negru , doar numai cu căldură , cu foc , având aidoma aceeași nouri , dar și acelaș soare.
A fi copil înseamnă a fi fără umbră matură. Dar totuși umbra copilăriei există . Sub ea mulți se refujiază dânduse la dos în vremea furtunii cu ploaia lui din sine-însuți ... Deaceea limita dintre un copil și un matur altfel este calculată ca distanța dintre frumos și urât. De aici rezultă că la pământeni frumusețea e copilăria - sfântă ca dumnezeirea , iar urâciunea pământului este atunci când timpul îți o fură atacând ca mucegaiul unei umbre bătrâne.
Înțelepți sunt cei ce au încălecat pe umbrele lor și fără să coboare de pe cele înhămate , ostenite , zdrențuite și spălate cu ploaia copilăriei zbuciumate au poposit pe tărâmul luminos al bătrânețelor liniștite.
Umbrele bătrânilor înțelepți stau în grajduri ca armăsarii legați la iesle.
Copilăria - locul vânătorului iscusit.
Tinerețea - arma timpului.
Bătrânețea - trofeul timpului.
Să ne învățăm să țintim spre noi , ținând ocheana inimii doar spre lumină ...
Puteți să vă întrebați : cui îi trebuesc limite? mai cu seamă astfel !? pentru ce ? ...
Și , pentru a afla răspunsul preferat , este chiar foarte sănătos să nu ne astâmpărăm în acest timp unde există mucegaiul tuturor problemelor. Din acest desiș neastâmpărător priviți prin ușa care se află între limita umbrelor noastre neastâmpărate și nelimita astâmpăratei lumini. Îndrăzniți cu toții și priviți căci prețul trecerei noastre spre lumină toți îl achităm cu aceeași măsură a greutății umbrelor noastre. Priviți și înțelegeți locul unde fiecare se va dezgoli de umbra sa și gol va trece dincolo având doar nădejdea și credința în iubirea desăvârșită că , deși nu e vrednic , totuși va dobândi haina luminii după mărinimiea inimii sale eliberată de sub jugul umbrelor. Aflați puntea și treceți deasupra gropii cu umbre și nu vă mirați de vârsta voastră atunci când vi se vor deschide larg ochii și veți vedea că în lumea materiei până și umbrele se vestejesc și mucegăiesc.
Se mărturisește că , după ce vor trece toate umbrele pe pământ , fiecare pământean va veni pe malul acestei gropi și mulți pentru ași dobândi deplina fericire a hainei sale luminoase își vor arde fiecare propria sa umbră cu focul conștiinței sale. Aici va fi rugul. Aici va fi popasul. Aici se va întocmi o universală inversare a umbrelor și a tuturor luminilor. Aici mulți vor dobândi eliberarea de umbre, de pete, de negru ... Aici mulți își vor da seama că pentru totdeauna au scuipat peste propriul chip al conștiinței . Aici peste această mulțime stinsă pentru totdeauna vor curge umbre fierbinți și pete lichifiate , și negru foc , și fum urât.
Voi nu vă temeți ! Deaceea vă păstoresc pe voi pe acestea meleaguri ca să pașteți numai lumină.
Și precum nu există lumină fără cel puțin o scânteie , tot așa nu există om fără minim o omenie. Deaceea omenia e asemenea luminii - fără umbră , fără pată , fără negru , doar numai cu căldură , cu foc , având aidoma aceeași nouri , dar și acelaș soare.
A fi copil înseamnă a fi fără umbră matură. Dar totuși umbra copilăriei există . Sub ea mulți se refujiază dânduse la dos în vremea furtunii cu ploaia lui din sine-însuți ... Deaceea limita dintre un copil și un matur altfel este calculată ca distanța dintre frumos și urât. De aici rezultă că la pământeni frumusețea e copilăria - sfântă ca dumnezeirea , iar urâciunea pământului este atunci când timpul îți o fură atacând ca mucegaiul unei umbre bătrâne.
Înțelepți sunt cei ce au încălecat pe umbrele lor și fără să coboare de pe cele înhămate , ostenite , zdrențuite și spălate cu ploaia copilăriei zbuciumate au poposit pe tărâmul luminos al bătrânețelor liniștite.
Umbrele bătrânilor înțelepți stau în grajduri ca armăsarii legați la iesle.
Copilăria - locul vânătorului iscusit.
Tinerețea - arma timpului.
Bătrânețea - trofeul timpului.
Să ne învățăm să țintim spre noi , ținând ocheana inimii doar spre lumină ...
