FII CUMINTE ...

O , nu te arunca în întuneric
doar din moftul să guști zborul
căci în loc de aripi
te vor străpunge cu umbre negre în spate
și ele înfipte ca luntre sparte
pe râul nostru vor sta umplute și grele
cu sânge negru în pomenire.
Născut în cuibul Vulturului liber
tu vrei să zburzi cu trupul
pe care nici zborul fenix
n-a vrut să ți-l dreseze.
O , omule , nu-ți fă din suflet bulgăre
căci capetele firei noastre
sunt prea ascuțite ca raze de lumină
și nu pentru ca să spargă
dar prin umbre să pătrundă
cu căldură
în sânul primăverii
și tăinuite în luminiță
loc de odihnă ca să afle pe creștetul de rouă
adică cu aripi umede
dar fără umbre și noapte
și de întuneric nepătate.
Pe margine de viață
stă semn înfipt în nume
care vă prinde din zburdare
și liberi vă ține
printre paralele verticale , albe și verzi.
O , nu vă aruncați de-aici în diferite morți
amestecându-vă cu frenezia lor comună
care vă lovește cu spaimă
de fundul unui mormânt.
Mormântul - urnă plină cu hipnoză
încât și talpa crucii miroase a hoit.
Orinzontala vieții sugrumă ...
Doar atât ?
O , nu scuipa în foc cu strop de suflet
spre a încerca puterea ta de-a nu-l stinge
căci el arde-n tine convingător să plângi
și plânge ...

FIGURA FOAMEI CU SETE PRIN NOURI

    Nouri plini cu picături de ploaie și cu aburii jertfelor , ale zilelor și anilor împletite și împletiți în funile amintirilor spânzurate și spânzurați pe încrețiturile deasupra sprâncenilor supraarhisure , unde afexia sugrumă chipul bătrân al icoanei umane , gustând din efectul produs al dulcelor amintiri , mai cu seamă pătimașe.
    Acest fel elimină toată scârboșenia din multe figuri ale cărora margini nici întreaga filosofie geometrică nu le poate picta ...
    Iată o scârboșenie de figură de stil ! Tabloul unde mâna omenească ieșită din rama mai mult caraghioasă decât misterioasă însăși se pictează supra-iscusit , adică - cu fața de om invizibilă și apărută acolo după colț , unde doar numai stânga omului e în stare să hrănească câinile slăbănog cu carne de lup îngrășat. De ce stângaci își îngrașă câinile? Pentru a-i mări suprafața blănii cu care își va înveli sufletul uitat în dormitorul plăcerilor lumești și nedeșteptat de nimeni.
    Galerie în subsol cu policandru plin cu lumânări stacojii , turnate prin stativele meșterite din venele tăiate ale multora ... Fototablouri cu tabele ale taberelor primitive , ale cărora datini se țin păstrate și ocrotite în temnița inimii umane , până și în prezent prezentate adesea pe cea mai scârboasă scenă fariseică din întreaga lume  ruptă-n două ...
    Da ...Dacă nu mărturisești că deții premii ale gândului  ”că vreai să omori ...” , omori premiat de moartea proprie ...
    ... Primejdie mare este vizibila figură care pe umbra ei a fost zgârâiat peizajul  ”de-a băga capul în vizuina lupului” , căci spre marea bucurie  ”că lupul  nu-i acasă” , fiara vine pe la spate și mușcă suprasatisfăcător fundul capului - acesta preînchipuind ușa bârlogului de lup.
    Zăvorul lăuntric al ușii bârlogului de lup aristocrat reprezintă femurul copilului orfan care rătăcit printre bârloagele lupilor și-a căutat nu părinții , dar -  ”câinile”, care a evadat flămând și însetat din ograda sufletului său ... 

ASTĂZI A NĂSCUT DOAR O ZI

învelit în negru
mă zgudue noaptea
sunt singur
și se cutremură
simțirea
ce-mi simte negru în mine
îl scutură
și cade
ca dimpreună cu mine
să vină și ziua
de mâine
să o iau de mână
să nu fiu singur
și să mă plimb cu ea
ca să văd toată săptămâna
cum în Vinerea Duminicei
de Luni
e înfășată în Joia Mare
Sâmbăta Miercurei
de Marți
și pe fruntea fiecărei zile
cu lumină e scris
un nume
de Duminică ...
și văd ...

...afară-i azi ... 00:49 ... și plouă cu picături de timp , iar lumea tăinuită sub umbrela veșniciei  doar lăuntrică liberă pășește prin trai și visuri ...O zi în noapte îmi acoperă goliciunea poftei de-a vedea lumină-n mine ... Dacă e să stau nemișcat , simt cum se învârte pământul mormântului din mine și amorțesc , și-mi piere zburdarea mișcărei ... Mă bucur în burta mormântului că fătul din glod îmi este mort și bucuria mă acoperă ultrasupratransparent ...

NĂFRAME

Fructul timpului rămâne pe pământul mușcat și aruncat sub poalele ierbilor a căror flori cu miresme mișcătoare își întind pistilele până la cleampa de la ușa veșniciei , de parcă vrând să se lingușească de-a intra prin lacăt dincolo să-și scuture polenul ... 

STABILITATEA ZILEI

armonia echilibrează graiul pământesc cu ajutorul unităților de măsură supra-spirito-dinamice ale Logosului Regal , perfecționând șoapta bucuriei din tăcere în inima cuvintelor de strigăt către toți și către toate : vă iubesc!