Мировая политика  -  

                                       как в психушке :

             "  Пиковая  дама  варит   bubble  gum  ... !  "

Păziți lumina , căci ne hoțesc umbrele

  Precum nu există copilărie fără cel puțin un copil , tot așa nu există tăinuire fără minim o taină. 
  Puteți să vă întrebați : cui îi trebuesc limite?   mai cu seamă astfel !?   pentru ce ?  ...
  Și , pentru a afla răspunsul preferat , este chiar foarte sănătos să nu ne astâmpărăm în acest timp unde există mucegaiul tuturor problemelor. Din acest desiș neastâmpărător priviți prin ușa care se află între limita umbrelor noastre neastâmpărate și nelimita astâmpăratei lumini. Îndrăzniți cu toții și priviți căci prețul trecerei noastre spre lumină toți îl achităm cu aceeași măsură a greutății umbrelor noastre. Priviți și înțelegeți locul unde fiecare se va dezgoli de umbra sa și gol va trece dincolo având doar nădejdea și credința în iubirea desăvârșită că , deși nu e vrednic , totuși va dobândi haina luminii după mărinimiea inimii sale eliberată de sub jugul umbrelor. Aflați puntea și treceți  deasupra gropii cu umbre și nu vă mirați de vârsta voastră atunci când vi se vor deschide larg ochii și veți vedea că în lumea materiei până și umbrele se vestejesc și mucegăiesc.
  Se mărturisește că , după ce vor trece toate umbrele pe pământ , fiecare pământean va veni pe malul acestei gropi și mulți pentru ași dobândi deplina fericire a hainei sale luminoase își vor arde fiecare propria sa umbră cu focul conștiinței sale. Aici va fi rugul. Aici va fi popasul. Aici se va întocmi o universală inversare a umbrelor și a tuturor luminilor. Aici mulți vor dobândi eliberarea de umbre, de pete, de negru ... Aici mulți își vor da seama că pentru totdeauna au scuipat peste propriul chip al conștiinței . Aici peste această mulțime stinsă pentru totdeauna vor curge umbre fierbinți și pete lichifiate , și negru foc , și  fum urât.
  Voi nu vă temeți ! Deaceea vă păstoresc pe voi pe acestea meleaguri ca să pașteți numai lumină.
  Și precum nu există lumină fără cel puțin o scânteie , tot așa nu există om fără minim o omenie. Deaceea omenia e asemenea luminii - fără umbră , fără pată , fără negru , doar numai cu căldură , cu foc , având aidoma aceeași nouri , dar și acelaș soare.
  A fi copil înseamnă a fi fără umbră matură. Dar totuși umbra copilăriei există . Sub ea mulți se refujiază dânduse la dos în vremea furtunii cu ploaia lui din sine-însuți ... Deaceea limita dintre un copil și un matur altfel este calculată ca distanța dintre frumos și urât. De aici rezultă că la pământeni frumusețea e copilăria - sfântă ca dumnezeirea , iar urâciunea pământului este atunci când timpul îți o fură atacând ca mucegaiul unei umbre bătrâne.
  Înțelepți sunt cei ce au încălecat pe umbrele lor și fără să coboare de pe cele înhămate , ostenite , zdrențuite și spălate cu ploaia copilăriei zbuciumate au poposit pe tărâmul luminos al bătrânețelor liniștite.
  Umbrele bătrânilor înțelepți stau  în grajduri ca armăsarii legați la iesle.
  Copilăria - locul vânătorului iscusit.
  Tinerețea - arma timpului.
  Bătrânețea - trofeul timpului.
  Să ne învățăm să țintim spre noi , ținând ocheana inimii doar spre lumină ...   

casa lui

casă dată uitărilor
care a fost pârlită de același foc ce a ars și obrazul pâinii ...
casă - care arde-n pieptul ei cuptorul plin cu cenușa sângelui amestecat cu balsamul oftărilor ...
casă dărâmată doar din vina furtunii care a smuls rădăcinile intrărilor și ieșirilor privirilor ...
casă ! după ce îți va dispărea cu totul pomenirea , locul tău va fi însemnat cu o movilă mare de sare
și sub ea - o rană deschisă , o inimă .., două inimi .., multe inimi ...
și toate flămânde , însetate , netămăduite
și orfane ca niște morminte pe malurile cărora viața își scutură trupurile ,
și cad ..,
și plâng în luna săturată de mai ,
și flămândă de anul minor fără sâmbete ...

2 SFATURI cu UMBRE pentru politicieni

1 . când vă plimbați umbrele la serviciu sau prin parc , dresați-le să nu latre ca câinii !
2 . ridicați-vă umbrele de jos căci întunicați pământul și nu le frecați aiurea de podele și de ziduri masturbând în public !

frupt

mustoasă lumină curge
ca să se ascundă sub palida frunză
și să se acopere cu fumul ,
și sub cap focul să-și pună ,
pentru ca urechea să nu-i fie surdă și nelipită de umbră ...
din călcâi vântul suflă prin fluier ,
cu o mână pipăie nourii ,
iar cu dreapta mângâie sânii ...
crucea anotimpurilor nu încape pe pânză ,
căci sângele curge din ploaie ,
iar mâinile tremurătoare cuprind raze de soare ...
nourul plânge sub aripi
de-l face firesc pe înger să gâdele cântul ...
înaintea morții frânează doar numai o lume ...
hârtia e spinul
și se îngrașă afeorisită sub mâna cu cuvinte
care frământă o frunte ...
în câine nu-i suspin și nici pace ,
în lătrat e un strigăt ,
iar strigătu-i lăcata
care închide gura anului
și deschide câteva clipe
ca prin noapte să străbată puțină lumină ...
oglindă cu chipul murdar
care aierul îl spală
și duhul îl schimbă ,
cântărind o picătură din plâns ,
adăugându-o la bucuria furtunii ,
căci din trup toți își beau plăcerea
și iertarea în stare de ebrietate
nu trage pe-acasă în suflet ...
suflet - capcană parfumată cu primejdii și soartă ,
care ne prinde-n bucurii
și ne scapă printre șoapte ,
printre ramuri de sărut liniștit ca o viață ,
zbuciumat ca o moarte
ce trăiește străpunsă prin goale morminte lipsite de suflete
și pline cu carne , sânge și  miresme de oase ...

fără ilău

pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet
să nu scârție ușa ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu mâinile ridicate în sus ,
știind totuși ce-i odihna ,
boțeam un țipăt în suflet
să nu scârție ușa ,
să nu fiu pedepsit ...
pe pragul din colțul conștiinței
cu picioarele țineam pământul ,
cu mâinile ridicate în sus
țineam să nu mi se răstoarne credința
și pentru de-a nu fi pedepsit
de după ușă am auzit ;
cu lacrimi să dezboțesc acel țipăt ...
țipătul dezboțit era cheia ușii ...

minus un comunist

astăzi am reparat jucăria
care m-a făcut cândva să fiu copil
astăzi pe urmele copilăriei am urcat până în vârful cireșului din fundul grădinei
și am fost iarăși mai aproape de cer
astăzi de-acolo de sus am aruncat privirea peste sat
și a căzut printre cruci în cimitir
și nu m-am lovit
dar astăzi m-a durut mult mai mult ca atunci
astăzi am făcut poznele acestea din bunul simț
ca din vârful copacului să dărâm jos la pământ matahala sovietică
care mi-a speriat nu numai păsările toate
dar și copilăria foarte mult
văzându-mi trăsnăile , astăzi cineva mi-a spus că în anul acesta voi avea mai puține cireșe ca atunci
nu mă întristez
căci astăzi și de-acum înainte în satul meu va fi minus o matahală sovetică socialistă
adică minus un comunist .